Aromaterapia și Palo Santo

woman relaxing and burning palo santo in bath as aromatherapy

Aromaterapia și Palo Santo

Aromaterapia este o practică străveche care utilizează materiale aromatice cu miros plăcut, cum ar fi uleiurile esențiale și alți compuși, pentru a te ajuta să reduci stresul, anxietatea și să-ți îmbunătățești somnul.

Orice de la săruri de baie până la masaje în saloanele profesionale sau chiar arderea bețișoarelor parfumate poate fi considerat aromaterapie.

 

Scurt Istoric

Folosirea uleiurilor esențiale și a mirosurilor plăcute în scopuri terapeutice, spirituale, igienice și ritualice datează din civilizații antice. Inclusiv în India, China, Egipt, Grecia și Roma, care le foloseau în cosmetice, parfumuri și medicamente.

Pentru creștinii ortodocși, putem găsi tămâie și alte rășini cu miros plăcut folosite de preoți în biserici. Recent, tămâia a fost clasificată ca un antidepresiv psihoactiv.

În lumea antică, uleiurile reprezentau o parte importantă a vieții de zi cu zi, în special pentru cei bogați. Uneori erau folosite chiar și ca forme de plată, deoarece erau considerate un articol de lux.

Egiptenii foloseau uleiuri pentru îmbălsămarea morților¹.

Iar Romanii aveau diferite moduri de a îmbunătăți gustul vinului prin adăugarea diferitelor tipuri de extracte de plante.

Hipocrate, numit „părintele medicinei”, a folosit fumul parfumat rezultat din arderea diverselor plante pentru a profita de numeroasele lor beneficii.

În Imperiul Roman, Dioscorides a scris o carte numită „De Materia Medica” în care enumeră proprietățile medicinale a peste 500 de plante și cum să distileze apa aromată din acestea.

Avicenna, un inventator Persan, a folosit distilarea cu abur pentru a izola uleiurile din plante în secolul al XI-lea, revoluționând practica.

În secolul al XII-lea, Hildegard a cultivat și distilat lavandă pentru medicamentele sale, iar în secolul al XIII-lea industria farmaceutică a început să folosească uleiuri esențiale în produsele lor.

În secolul al XIV-lea, în timpul „Morții Negre”, milioane de oameni și-au pierdut viața, dar importanța plantelor a crescut în ochii societății.

Îți amintești de medicii ciumei? Obișnuiau să umple interiorul acelor ciocuri lungi cu plante uscate, cu miros plăcut, pentru a evita îmbolnăvirea. Desigur, era mai probabil ca măștile în sine să acționeze ca un filtru și să îi protejeze de boală mai degrabă decât mirosul plantelor, dar asocierea între plante, uleiuri și sănătate începuse deja să se stabilească în subconștientul oamenilor.

man in plague doctor costume tipping his hat

 

Începând cu secolul al XV-lea, tot mai multe plante erau folosite pentru a distila uleiuri, inclusiv tămâie, trandafir, ienupăr, salvie și rozmarin. Paracelsus, un alchimist, este primul care folosește termenul „esență” pentru uleiurile pe care le-a studiat.

În secolul al XVI-lea, oricine putea cumpăra uleiuri esențiale de la farmacie, iar în secolul al XVII-lea, parfumurile erau considerate a fi o formă de artă, separându-se de utilizările medicinale obișnuite.

Industria parfumurilor este și astăzi în plină expansiune și a devenit foarte profitabilă!

pretty bottle of perfume bottle on pin background

În secolul al XIX-lea, producătorii de parfumuri au angajat bijutieri, artizani de sticlă și cristal, chimiști și o listă lungă de alți specialiști pentru a crea și a proiecta atât parfumul în sine, cât și sticlele frumoase în care să-l vândă.

Pe măsură ce medicina modernă s-a dezvoltat, aromaterapia și-a pierdut o parte din importanță, dar studiile asupra beneficiilor sale au avut în continuare interes.

În 1928, Maurice Gattefossé, un chimist francez, publică „Aromathérapie: Les Huiles essentielles hormones végétales” care este tradus în engleză și este încă citit în întreaga lume și în prezent².

Alți aromaterapeuți notabili ai secolului al XX-lea au fost Jean Valnet³, Madam Marguerite Maury și Robert B. Tisserand, care au studiat și dezvoltat noi tehnici pentru pasiunea lor.

 

În zilele noastre, odată cu viața sufocată și stresantă din mediul urban, interesul pentru produsele naturale a crescut din nou. În timp ce aromaterapia este încă oarecum privită cu dispreț, are o istorie bogată în culturile noastre colective.

 

Cum funcționeazã?

În mare parte, aromaterapia acționează prin simțul mirosului și poate fi absorbită prin piele.

Câteva exemple sunt:

  • Difuzoare
  • Spray-uri
  • Inhalatoare
  • Săruri/geluri de baie
  • Uleiuri/creme/lotiuni de corp
  • Aparate de aburi faciale și măști faciale
  • Comprese (calde sau reci)
  • Tămâie, bețișoare parfunate sau bucățele de lemn care pot fi arse

table with flowers and aromatherapy sticks

 

Dacă îți plac uleiurile esențiale, asigură-te întotdeauna că acestea provin de la un producător de încredere și că sunt reglementate corect.

Se pot găsi o varietate de parfumuri depinzând de preferințele tale personale. Există o mulțime de mirosuri populare precum; chiparos, eucalipt, fenicul, muscata, ghimbir, lavanda, lamaie, mandarina, menta, mușetel, trandafir, rozmarin, ylang ylang și multe altele.

Totuși, nu sunt singura modalitate de aromaterapie, uneori este suficient să ai flori în casă.

 

Siguranță și riscuri

Aromaterapia a fost văzută ca medicină „alternativă” de mulți ani și, deși beneficiile de a mirosurilor plăcute și a curățenie pot fi dovedite cu ușurință, au existat, de asemenea, o mulțime de abuzuri și informații greșite despre ceea ce poate face această practică. Fie de către cei naivi care cred că unele uleiuri esențiale pot vindeca orice boală, fie de către cei care caută doar profit și au făcut afirmații false, aromaterapia a ajuns să aibă o reputație scăzută.

Majoritatea uleiurilor esențiale de pe piață nu sunt reglementate, așa că să ai întotdeauna grijă ce cumperi și cum le aplici. Unele pot irita pielea sau se poate ajunge la reacții alergice.

La fel ca orice alt instrument folosit pentru a ne face să ne simțim mai bine, aromaterapia nu este un făcător de minuni și ar trebui folosită ca un beneficiu suplimentar pentru viața de zi cu zi.

O dietă sănătoasă, antrenamentul și un program regulat de somn sunt esențiale pentru a te simți fericit/ă.

Masajul parfumat sau arderea unei bucăți de lemn de Palo Santo în casa ta îți va lumina ziua – ceea ce este important, dar nu va vindeca de toate bolile.

Ca întotdeauna, recomandăm să consultați medicul pentru orice problemă serioasă.

Acestea fiind spuse, aromaterapia este încă o modalitate eficientă de a ne face să ne simțim mai bine și mai în largul nostru.

Băile cu spumă, lumânările și bețișoarele parfumate, masajul cu uleiuri esențiale – toate contribuie la starea ta generală de bine. Cui nu-i place o baie fierbinte care miroase a flori?

Palo Santo – Lemnul Sfânt

Am descoperit că parfumul Palo Santo este plăcut și discret, mai ales pentru oamenii ca noi care nu suportă mirosurile puternice și persistente.

Poate acoperi mirosurile neplăcute, cum ar fi tutunul și nu irită căile respiratorii.

palo santo burning on table

 

Lemnul Palo Santo provine din America de Sud și se pare că datează din epoca Incașilor.

Călugării spanioli au primit bucăți din el și au numit copacul „Lemnul Sfânt” sau „Lemnul sfinților”. Denumirea științifică a copacului este Bursera Graveolens care înseamnă „un sac de ulei”.

Bețișoarele provenite din copac sunt arse ca tămâia în toată lumea. Cu mulți utilizatori care atestă mirosul plăcut și starea de spirit liniștită pe care le-o inspiră.

Palo Santo are o istorie bogată în culturile native din America de Sud și este asociată cu legătura dintre divinitate și mintea subconștientă. Este folosit adesea în ritualuri și ca mijloc de a îndepărta insectele în timpul verilor fierbinți.

De asemenea, se poate extrage ulei din el și folosit în masaje sau poate fi tăiat în bucăți mici și lasat la infuzat in apa fierbinte bentrua a-l bea ca un ceai.

 

Încercă și tu din selecția noastră de bețișoare!

 

Referințe:

[1] Manniche, Lise. Sacred Luxuries: Fragrance, Aromatherapy & Cosmetics in Ancient Egypt, 1999

[2] Gattefossé, René-Maurice. Gattefossé’s Aromatherapy, 1993

[3] Valnet, Jean. Aromatherapy : the treatment of ailments by Plant Essences, 1964

[4] Maury, Marguerite. ‘Le Capital Jeunesse’, 1961

[5] Tisserand, Robert B. The Art of Aromatherapy, 1977

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *