Istoria Mind Machines
Aparatele Mind Machine sunt o modalitate modernă de a folosi răspunsul natural de urmărire a frecvenței al creierului pentru a ne modula undele cerebrale.
Halucinațiile provocate de lumina pâlpâitoare au existat de când omenirea a descoperit focul si efectele luminii asupra minții și a corpului.
Obiceiuri din Antichitate
Soarele este o caracteristică proeminentă în multe credințe de pe glob. Semnifică viața si este centrul universului nostru¹.
Focul este, de asemenea, un element asociat cu viața. Descoperirea focului este punctul de plecare al evoluției noastre ca oameni.
Halucinațiile induse de pâlpâirea luminii este o practică veche. Strămoșii noștri se aduna în jurul focului pentru supraviețuire, pentru a socializa și a organiza ceremonii. Dovezile se află peste tot, în culturile din întreaga lume.
Te-ai uitat vreodată la foc cum arde? Ai văzut flăcările dansând în timp ce erai înconjurat de întunericul nopții, mult după apusul soarelui?
Focul a stârnit imaginația omului primitiv din timpuri imemoriale. Poate fi o experiență profund meditativă, ceva ce am moștenit de la strămoșii noștri și care este și astăzi o metodă eficientă de a ne calma și a reduce stresul.
Lumina caldă, în miscare a unui foc a fost catalizatorul viselor, povestirilor și adunărilor sociale de-a lungul istoriei umane. Este folosit în ceremoniile antice în multe credințe.
Oamenii de știință teoretizează că lumina focului a ajutat și la aducerea la viață a picturilor rupestre antice, când membrii aceluiași grup familial se adunau într-o peșteră pentru a înnoapta. Luminile flăcării dansau peste pereții pictați și făceau ca figurile de animale să pară ca și cum ar fi în mișcare ² ³.
Există o legendă populară despre Catherine de Medici care primea profeții de la Nostradamus după ce el stătea pe acoperiș uitându-se la soare cu ochii închiși în timp ce flutura mâna cu degetele răsfirate în fața feței.
Studii recente
Anii 1800
Una dintre primele relatări oficiale despre această metodă fiind eficienta în a stimula creierul a fost făcută de Purkinje în 1819, care a văzut modele precum cruci, stele și spirale în timp ce flutura mâna în fața ochilor folosind lumină de la o lampă cu gaz.
Contemporanul său, Brewster, are rezultate similare. A reușit să simuleze efectul de lumini stroboscopice alergând alături de balustrade verticale distanțate uniform și privind spre soare. Fizicianul scoțian a comparat tiparele tabloului de bord cu „cel mai strălucitor tartan”. Mai multe investigații au fost făcute de Helmholtz în „Optica fiziologică”, care a inventat termenul „tipare de umbră”.
Anii 1900
Acest fenomen a dispărut în obscuritate până la invenția EEG-ului de către Berger în anii 1920, când efectele luminilor intermitente asupra creierului au devenit din nou interesante, deoarece acestea puteau fi traduse în modele schimbătoare de activitate electrică în creier.
În 1934, Adrian și Matthews au folosit luminile farurilor unui automobil prin spițele rotative ale unei roți pentru a genera o lumină ritmică pâlpâitoare la frecvențe cuprinse între 8 și 12 Hz – gama de unde cerebrale Alpha. Au descris cum un „ritm coordonat” la frecvența Alpha putea fi impus unei persoane de test care stătea în fața lămpii cu ochii închiși.
Metoda lor era limitată de tehnologia de la acea vreme. Pentru a crește frecvența pâlpâirii, trebuiau să rotească mai repede roata, ceea ce la rândul său a scurtat durata blițurilor.
Apariția tehnologiei moderne
Această problemă a fost depășită prin utilizarea primelor stroboscoape electronice, la scurt timp după al doilea război mondial.
Atunci au fost aduse halucinații vizuale în laborator.
Walter a scris în cartea sa „The Living Brain” despre „spirale învârtite, vârtejuri, explozii … Testând un dispozitiv pentru studierea epilepsiei ne-am împiedicat de unul dintre acele paradoxuri naturale care sunt cel mai sigur semn al unui adevăr ascuns”
În anii 1950, Costa clasifică halucinațiile în trei subseturi diferite:
- Imagini autoscopice – Reprezentate prin „ramificații ale venelor retiniene” și „celule hexagonale ale coroidei”
- Geometrice – Figuri radiale, dungi sau unde.
- Imagini halucinante – Unii indivizi au experimentat chiar halucinații complexe în forme de animale.
Studii de Laborator
Mai târziu, la Laboratorul Psihologic din Cambridge, Marea Britanie, Smythies a întreprins o serie de studii la scară largă și a împărțit imaginile stroboscopice în tipare de „fază întunecată” și „fază luminoasă”, care apar din stimularea monoculară.
„Fazele luminoase” sunt caracterizate de modele geometrice care pot fi dominate de linii drepte (cruci, diamante, triunghiuri) sau linii curbe (cercuri, vortexuri sau modele de amprentă digitală) [12]. Figurile geometrice recurente au fost numite „constante de formă” și pot fi obținute prin alte mijloace, cum ar fi droguri psihedelice, somn (halucinații hipnagogice) sau experiențe aproape de moarte.
Pe de altă parte, „fazele întunecate” sunt mai neregulate și s-au distins mai multe categorii:
- Amorfe, cu două culori, de obicei roșu și verde, care se învârteau ca uleiul pe apă.
- Obiecte mici în mișcare, cum ar fi „dealurile furnicilor” sau „fotografia aeriană a unui oraș”
- Modele staționare precum pete de cerneală sau frunze
- Forme de valuri
- Modele proiectate repetitive precum tapetul
- Modele animate ca într-un film
- Scene sau peisaje precum peștii într-un acvariu sau câmpii de iarbă în mișcare și păduri legănate
Teorii și ipoteze
Smythies a ajuns la mai multe explicații pentru aceste halucinații. El presupune că tiparele reprezentau structuri retiniene, cum ar fi vase sau celule pigmentate – care pot reprezenta o mică parte a viziunilor (halucinațiile autoscopice observate în studiul lui Costa). Sau o teorie bazată pe ideea inițială a lui Walter conform căreia undele Alpha reprezintă un mecanism de scanare vizual cauzat de interferența dintre luminii pâlpâitoate asupra ochilor.
A treia ipoteză a fost că imaginile vin spontan, create de creier în mod aleatoriu în timp ce încearcă să înțeleagă stimulul extern.
A patra ipoteză este că imaginile sunt create prin stimularea anumitor circuite între retină și neuronii corticali. Ffytche a transmis că imaginile reprezintă o schimbare a activității talamocorticale de la un mod tonic la un mod de explozie, în care semnalele retiniene care ar fi transmise fidel către cortex s-ar transforma în a fi parțial disociate, ceea ce ar declanșa halucinația.
Teoria are ca scop că halucinațiile nu sunt cauzate de activitatea modificată în anumite zone ale creierului (topologic), ci de modificarea conectivității dintre diferite zone (hodologic).
În 1958, Kamya – un psiholog din Chicago, a descoperit că creierul ar putea fi antrenat pentru a identifica stările Alpha după ce a fost expus în mod repetat la frecvențele corecte. El a insistat că totul a fost „profund relaxant”.
Dream Machine-ul
În cele din urmă, Burroughs descoperă fenomenul pâlpâirii lumini de la prietenul său Brion Gysin și ei devin interesați de efectele asupra creierului după ce cititesc „Creierul viu”. Împreună cu Sommerville, un matematician, au creat The Dream Machine – Mașinăria Viselor. (Fig 1)
Fig 1. Planul de construcție Dream Machine
Acest dispozitiv a fost realizat dintr-un cilindru cu forme distanțate în mod regulat decupate de pe laturile sale, care a fost așezat pe un disc rotativ și rotit, în funcție de scară, la 78 sau 45 rpm. Un bec este plasat în centru. Pe măsură ce Dream Machine se rotea, ea emana lumină din găuri la o frecvență pulsatorie constantă de 8-12 Hz – pe care o cunoaștem ca spectrul de unde Alpha.
A existat o încercare de comercializare a invenției, chiar și o întâlnire cu reprezentanți ai Philips Corporation, dar, surprinzător, compania nu a văzut o valoare mare comercială în Dream Machine.
Mind Machines în ultimii cincizeci de ani
Pe măsură ce tehnologia a avansat, s-au creat noi implementări care folosesc aceste efecte ale luminii asupra creierului numinte Mind Machines. Acestea vin programate cu sesiuni ce foloesc semnale audio speciale, precum sunete binaurale pentru a complimenta stimularea cu luminiă.
Există o mulțime de exemple de Mind sau Light Machines, create în anii 1970, când conceptul a devenit popular în țările vestice si Statele Unite ale Americii.
Concluzie
După cum putem vedea, ceea ce a început ca o curiozitate în primele zile ale științei a devenit un mecanism complex care stă la baza explorărilor senzoriale, halucinațiilor vizuale și contribuie la o stare de beatitudine, relaxare și fericire.
Dacă dorești să încerci una dintre cele mai moderne Mind Machines dar nu ești sigur cum să începi, poți vedea ghidul rapid al începătorului, secțiunea de FAQs sau trimite un mesaj la Contact.
Referințe:
și
[1] Britannica, The Editors of Encyclopaedia. “Sun worship”. Encyclopedia Britannica, 14 Aug. 2020
[3] https://www.webpronews.com/prehistoric-animated-cave-drawings-discovered-in-france/
Comment (1)
[…] făcut multe cercetări pentru a crea un Mind Machine de-a lungul anilor. De la primele descoperiri despre creier și funcționalitatea lui de prin începutul anilor 1900 […]