Ce este NeuroPlasticitatea?
Ce este plasticitatea creierului?
Orice experiență îți poate schimba și modela creierul. Majoritatea dintre noi avem comportamente și gânduri foarte diferite în prezent față de acum zece ani. Termenul științific pentru această proprietate a creierului este neuroplasticitate.
Neuroplasticitatea este un concept destul de simplu. Aceasta descrie modul în care creierul, sau mai precis porțiuni din el (cum ar fi sinapsele și căile neuronale), se modifică de-a lungul vieții noastre ca urmare a expunerii la schimbări în mediu, emoții și comportament. Recent, oamenii de știință au ajuns la concluzia că plasticitatea creierului poate ajuta corpul să facă față mai bine pierderii extremităților sau funcțiilor corpului din cauza accidentelor.
Cum funcționează Plasticitatea creierului?
”Repetitio est mater studiorum”
Există un motiv pentru care vechiul proverb latin „Repetiția este mama învățăturii” este încă valabil. Repetând un gând sau o emoție, întărim o cale neuronală. Și cu fiecare gând nou pe care îl întărim, începem să creăm un nou mod de a fi.
Creșterea neuroplasticității este foarte asemănătoare cu întărirea mușchilor. Făcând același set de exerciții fizice în mod reptat ne vom dezvolta corpul. Același lucru este valabil și pentru creier – devenim literalmente ceea ce gândim și facem.
De ce este importantă Plasticitatea creierului?
Plasticitatea este o componentă cheie a dezvoltării neuronale și a funcționării normale a sistemului nervos. Creierul este afectat de schimbărea mediului, îmbătrânire, traume sau stagnări. Este necesar nu numai ca rețelele neuronale să dobândească noi proprietăți funcționale, ci și ca acestea să rămână robuste și stabile¹.
Neuroplasticitatea este prezentă de-a lungul întregii noastre vieți. În funcție de modul în care le folosim, conexiunile din creierul nostru sunt din ce în ce mai puternice sau mai slabe. Oamenii mai tineri se schimbă ușor; creierul lor este foarte plastic.
Totuși, o dată cu vârsta, schimbarea devine mai dificilă. Creierul își pierde din plasticitate și devenim mai fixați în modul în care gândim, învățăm și percepem.
Înainte de acest concept se credea că, la maturitate, creierul uman este stabilit și de neschimbat. Principiile plasticității creierului contestă acest lucru și susțin că nu doar fiziologia și organizarea funcțională a creierului reacționează la anumite evenimente sau modificări, ci chiar și structura fizică și aspectul creierului sunt maleabile pe tot parcursul vieții.
Descoperiri legate de NeuroPlasticitate
Iată o scurtă listă a uimitoarelor descoperiri privind cercetarea plasticității creierului:
- Creierul uman se poate repara după ce a fost deteriorat ².
- Somnul afectează puterea de procesare a creierului ³.
- Creierul uman formează căi noi și le întărește pe cele existente pentru a compensa pierderea unei funcții (cum se întâmplă cu auzul oamenilor, care devine mai bun în cazul pierderii vederii) ⁴.
- Anumite părți ale creierului se pot extinde sau dezvolta cu cât sunt utilizate mai frecvent. De exemplu, cercetătorii au remarcat că șoferii de taxi au mai multă materie cenușie în hipocampus față de oamenii obișnuiți. Hipocampul este partea creierului asociată cu memoria spațială ⁵.
- Dezvoltarea unei noi abilități sau sufrirea unui accident/boală – sunt în esență cei doi factori principali care pot genera o schimbare fizică și organizațională semnificativă în creierul uman ⁶.
- Atât genetica, cât și mediul în care trăim ne modelează creierul. Astfel, nu este vorba de natură versus hrană, ci natură și hrană ⁷.
- În perioada copilăriei creierul nostru trece printr-o creștere rapidă, ceea ce duce la formarea fundamentului fizic și organizațional de bază al creierului. Este de reținut că omul nu pierde această capacitate pe măsură ce devene adult.
- Există două tipuri de plasticitate cerebrală ⁸.
- Una este plasticitatea structurală. Cum învățăm. Experiențele sau accidentele pe parcurull vieții noastre pot schimba forma fizică și structura creierului. Plasticitatea structurală include teoria conform căreia, utilizarea repetată a unei abilități sau funcții mărește sau dezvoltă porțiunea creierului responsabilă de aceasta.
- Cealaltă este plasticitatea funcțională, care este forța din spatele capacității creierului de a face față pierderii sau deteriorării unei părți, prin reasignarea funcțiilor afectate într-o altă porțiune.
- Plasticitatea creierului poate varia de-a lungul vieții noastre. Anumite etape ale vieții permit schimbări mai mult decât altele ⁹.
O scurtă istorie a plasticității creierului
Cum a început
“Plastic” este derivat din cuvântul grecesc πλαστός (plastos), care înseamnă mulat. Potrivit Dicționarului Englez de la Oxford, a fi plastic se referă la capacitatea de a suferi o schimbare de formă. William James (1890) a fost primul care a introdus termenul de plasticitate în neuroștiință în „Principiile psihologiei” cu referire la susceptibilitatea comportamentului uman la modificare ¹⁰.
“Plasticitatea [. . .] înseamnă posesia unei structuri suficient de slabă pentru a se supune unei influențe, dar suficient de puternică pentru a nu i se supune complet dintr-o dată. Fiecare fază relativ stabilă de echilibru într-o astfel de structură este marcată de ceea ce am putea numi un nou set de obiceiuri. Materia organică, în special țesutul nervos, pare înzestrat cu un grad extraordinar de plasticitate de acest fel; astfel încât să putem stabili fără ezitare, ca primă propunere, următoarele: că fenomenele de obicei din ființele vii se datorează plasticității ”
William James¹¹
Din păcate, aceste idei nu au fost cu adevărat luate în considerare inițial.
Donald Hebb a revizuit teoria în 1949 și a stabilit un cadru teoretic ce descrie fenomenul conform căruia creierul se adaptează mediului pe baza experienței și dezvoltării ¹².
Cu puțin înainte de el, cercetătorul polonez în neuroștiințe, Jerzy Konorski, a fost primul care a stabilit termenul de „neuroplasticitate” ¹³.
Paul Bach-y-Rita a fost primul care a dezvoltat aplicații practice bazate pe teorie. Acesta a ajutat victimele accidentelor vascular cerebrale să-și recapete mobilitatea. Motivația a venit din dorința de a-l ajuta pe tatăl său, de asemenea victima unui accident vascular cerebral, să-și miște din nou brațele și picioarele.
El a proiectat un dispozitiv numit „BrainPort” care trata problemele de echilibru cauzate de deteriorarea sistemului urechii interne. Apoi a dezvoltat o tehnologie care le oferea celor cu deficiențe de vedere o oarecare abilitate de a vedea prin utilizarea unei camere.
Eforturile lui Bach-y-Rita au inspirat alți neurologi și specialiști în neuroplasticitate să găsească modalități practice de a aplica conceptele acestui domeniu.
În prezent
Edward Taub¹⁴ și-a concentrat eforturile pe dezvoltarea metodelor de tratament pentru victimele accidentului vascular cerebral, care au integrat atât tehnologia de ultimă generație, cât și conceptele aplicabile ale neuroplasticității.
Michael Merzenich¹⁵ duce mai târziu munca lui Taub mai departe, venind cu programe software pentru exerciții de antrenament mental care au ajutat oamenii întârziați în dezvoltare să-și depășească impedimentele de învățare.
În cele din urmă, Merzenich și un coleg de știință pe nume Clinton Woosley au efectuat un experiment revoluționar care a dovedit, odată pentru totdeauna, că al nostru creier este într-adevăr plastic. Prin tăierea unui nerv periferic, cusându-l din nou și apoi observându-i funcțiile după modificare, s-a descoperit modalitatea creierului de regenerare și reprogramare în așa fel încât să funcționeze într-un mod aproape perfect.
Cartea lui Norman Doidge descrie principiile de bază, progresele și aplicațiile practice ale neuroplasticității¹⁶.
În ultimii ani, plasticitatea creierului a câștigat rapid popularitate și recunoaștere atât în lumea științifică, cât și în cea medicală, cu noi tehnologii și studii ce sunt constant dezvoltate.
Preconcepții greșite despre NeuroPlasticitate
În ciuda noilor cercetări și aplicațiilor inovatoare, unele puncte de vedere sunt încă greu de schimbat.
Iată câteva concepțe greșite des întâlnite pe care oamenii le au despre creier:
- Odată ce ajungem la maturitate, creierul este inalterabil – de fapt parcurgem aproximativ trei etape ale plasticității și nu ne oprim niciodată din învățare.
- Creierul nostru începe să se deterioreze după vârsta a doua – îmbătrânirea afectează creierul. Chiar dacă creierul uman nu acționează la fel la 40 de ani ca la 2 ani, putem forma noi căi neuronale.
- Leziunile cerebrale sunt ireversibile – acest lucru este valabil în cazurile extreme în care întregul creier sau părțile cruciale ale acestuia sunt deteriorate. Dar pentru traume mai puțin severe, trebuiesc doar încercate diferite tratamente care să stimuleze creierul pentru a crea noi conexiuni.
- Porțiunile creierului care gestionează funcții specifice sunt fixe și nu se pot schimba – există anumite zone ale creierului responsabile de anumite lucruri. Totuși, de exemplu, persoanele care se nasc nevăzătoare pot auzi mai bine deoarece creierul lor reatribuie acea porțiune din creier la procesarea auditivă.
- Avem doar un număr fix de celule cerebrale – neuronii sunt într-adevăr formați în uter înainte de a ne naște. Cu toate acestea, o parte a adaptabilității creierului este că poate crea noi celule pe tot parcursul vieții noastre. Oamenii de știință au observat că hipocampusul și bulbul olfactiv produc noi celule cerebrale.
- Folosim mai mult „creierul drept” sau „creierul stâng” – ani de zile partea dreaptă a creierului a fost asociată cu logica, în timp ce partea stângă însemna creativitate. Dar funcțiile mentale există în tot creierul. Deteriorarea unei părți nu înseamnă pierderea aspectului la care se asociază.
Cum să-ți antrenezi creierul pentru a fi mai „plastic”?
Deci, ce înseamnă toate astea pentru tine, și cum poți obține cel mai bun rezultat folosindu-te de toate aceste informații?
Ei bine, așa cum am spus mai devreme – repetiția este mama învățăturii.
Există mai multe metode de antrenament neuronal – vezi articolele noastre despre alte metode de antrenare a undelor cerebrale, Modularea undelor cerebrale and Beneficiile Mind Machines.
În cele din urmă, am ajuns la concluzia că cel mai bun mod de a obține rezultate consistente este:
- Repetiția – la fel ca în cazul exercițiului fizic, pentru a rămâne sănătos ar trebui antrenat și creierul în mod constant.
- Descoperă și practică Mindfulness – acordă atenție mediului înconjurător, vezi lumea în loc să trăiești în mod pasiv.
- Meditația – mai nou aceasta este foarte accesibilă cu Mind Machines.
- Caută noi hobby-uri, dezvoltă-ți abilitățile sau învață o limbă nouă – pentru a evita deteriorarea mentală.
- Fă exerciții fizice cel puțin o jumătate de oră pe zi pentru a-ți ajuta corpul și mintea să se relaxeze.
- Discută cu oamenii – găsește oameni cu care ai lucruri în comun. La urma urmei, suntem ființe sociale.
Referințe:
[1] What Is Neural Plasticity? by Rommy and Laura Eugenín-von Bernhardi, Jaime Eugenín
[2] Brain plasticity as a basis for recovery of function in humans by Paul Bach-y-Rita
[3] Sleep and plasticity by Sidarta Ribeiro
[4] Loss of Sight and Enhanced Hearing: A Neural Picture
[5] London taxi drivers and bus drivers: a structural MRI and neuropsychological analysis
[6] Understanding brain networks and brain organization by Luiz Pessoa
[7] Brain development and the nature versus nurture debate by Joan Stiles
[8] Brain Plasticity: Characteristics and Types
[9] Brain plasticity through the life span: learning to learn and action video games
[11] The Principles Of Psychology Volume I By William James (1890)
[12] D.O. Hebb: The Organization of Behavior, Wiley: New York; 1949 R G Morris
[13] Definition of Neuroplasticity by Jerzy Konorski
[14] UAB The University of Alabama at Birmingham – People – Primary Faculty – Edward Taub
[15] Dr. Michael Merzenich Professor Emeritus, UCSF Kavli Laureate in Neuroscience
Lasă un răspuns